Gravarea chimică este un procedeu de prelucrare şi inscripţionare a metalelor, prin trasarea în adâncime a unui design, însă nu cu ajutorul unor instrumente metalice, ca şi în cazul gravurii mecanice, ci folosind substanţe acide pentru a dizolva metalul. În plus, fiind un procedeu fotografic, prin gravarea chimică pot fi obţinute detalii mult mai fine.

Primul pas al acestui procedeu este realizarea unui film al graficii dorite pe un imagesetter. Apoi, se alege bucata de metal potrivită, de obicei din oţel inoxidabil sau alamă, se curăţă foarte bine de impurităţi şi se tratează cu o vopsea foto-rezistentă, sensibilă la lumină şi rezistentă la acizi. După ce este ţinută într-un cuptor la o anumită temperatură, bucata de metal astfel tratată este introdusă împreună cu filmul într-o ramă de expunere. Filmul este fixat pe bucata de metal prin vacuum şi expus la lumină ultra violetă. Metalul este apoi scufundat într-o substanţă de developare, care înlătură stratul foto-rezistent nedorit, lăsând o copie exactă a imaginii pe suprafaţa metalului.

Acest stadiu poate fi atins şi prin serigrafiere cu o cerneală densă, însă principiul este acelaşi – acoperirea acelor suprafeţe metalice care nu se doresc a fi gravate. Tratamentul cu vopsea foto-rezistentă oferă însă o calitate mai bună şi o definiţie mai precisă a imaginii, putându-se grava half-tonuri variate, foarte utile în reproducerea fotografică şi realizarea de degradeuri în design. Este, de asemenea, o metodă mult mai rapidă, ceea ce este de cele mai multe ori un factor hotărâtor.

Placa de metal este apoi pulverizată cu acid, la o temperatură atent controlată şi pentru un timp precis, dizolvând zonele de metal expuse. Acest acid nu este o substanţă atât de periculoasă cum sună, ci un mix de substanţe chimice potrivite fiecărui metal – cuprul, spre exemplu, teoretic poate fi gravat chiar şi cu oţet. Înainte de a se îndepărta şi restul substanţelor de mascare a design-ului, partea gravată poate fi colorată, vopseaua fiind aplicată prin pulverizare sau cu aerograful, obţinându-se astfel efecte spectaculoase cu amestecuri de culoare şi umbre.

Tot ce mai rămâne de făcut este ca marginile plăcii metalice să fie tăiate şi finisate şi, în funcţie de cerere, să fie găurită conform specificaţiilor. Acesta este, pe scurt, procesul de gravare chimică, o tehnologie destul de complexă, ce presupune o serie de procese chimice atent aplicate, însă care, la bază, nu constă decât în simpla dizolvare a metalului după un model dat.