Polimetacrilatul de metil se produce de peste 70 de ani. Cunoscut sub denumirile comerciale de stiplex, plexiglass sau plexic, acest material are utilizări din ce în ce mai variate datorită proprietăţilor sale şi a uşurinţei cu care se prelucrează. Obţinute prin turnare sau extrudare, plăcile de plexiglass asigură o excelentă transmisie a luminii, fiind totodată mai rezistente la şocuri decât sticla şi având jumătate din greutatea acesteia. Plexiglass-ul dispune astăzi de o gamă largă de aplicaţii, de la cele mai simple, până la unele cu totul neaşteptate.

O utilizare inedită a plexiglas-ului a permis punerea în scenă a unuia dintre cele mai spectaculoase trucuri – mersul pe apă. În faţa camerelor de luat vederi şi a unei audienţe înmărmurite sau care înoată neîncrezătoare în jurul lui, iluzionistul traversează o piscină călcând pe suprafaţa apei. Totul este de fapt o minuţioasă punere în scenă, unde recuzita principală o constituie o serie de mese din plexiglass transparent, ale căror blat şi picioare sunt realizate din polimetacrilat de metil transparent, cu grad ridicat de rezistenţă. Acestea, datorită gradului mare de transparenţă şi transmisie a luminii devin invizibile atunci când sunt amplasate la câţiva centimetri sub suprafaţa apei şi filmate dintr-un anumit unghi. Cel de-al doilea secret îl constituie audienţa, care este compusă în mare parte din complici ai iluzionistului. Aceştia înoată cu grijă printre picioarele meselor şi prin spaţiile lăsate între blaturile acestora, pentru a crea iluzia că nu există nimic sub cel care pare a merge pe apă. Iluzia a fost recent pusă în scenă şi la noi în ţară de iluzionistul Johannes.

Iată, mai jos, descrierea producţiei unui asemenea decor din plexiglass.